Am lucrat pentru Jaguar Land Rover

Am lucrat pentru Jaguar Land Rover

În postul anterior am mentionat că am lucrat pentru Jaguar Land Rover şi Honda. Astăzi am să vă povestesc cum am ajuns să lucrez pentru Jaguar şi cum a fost.

Am vânat un loc de muncă la Jaguar timp de vreo 18 luni. Prima dată cand am ìncercat să aplic pentru un post la Jaguar erau deja cam 10.000 de aplicanți, şansele fiind destul de mici şi să fiu sunat pentru a fi chemat la un interviu. Am continuat să urmăresc  dacă mai apar joburi disponibile sau nu. Între timp am lucrat în vânzări cam 10 luni. Lucram cam 6 zile pe săptămână, 10 ore pe zi, ceea ce era un pic cam mult. Când m-am săturat de domeniu vânzărilor am demisionat şi am inceput din nou căutaruile pentru un job în industria automotive.

Imediat după demisie m-am inscris la un curs de motostivuitorist, ceea ce avea să-mi fie de folos mai târziu.

Am început să aplic din nou la joburi din industria auto. Câteva săptămâni mai târziu am fost sunat pentru a fi chemat la interviu.

A doua zi dimineața la ora 9 eram prezent la interviu. Pentru interviu mi s-a cerut să mă prezint cu paşaportul, NINO (National Insurance Number) şi o dovadă de adresă. Interviul a durat cam 5-6 ore.

Prima parte a interviului  a constat dintr-un test de matematica, unul de limba engleză şi un test practic care a constat în demontarea şi asamblarea unui ştecher. Pentru primele două probe au fost alocate câte 15 minute, pentru proba practica fiind alocate doar 10 minute. A urmat partea de corectare a testelor, apoi ni s-a comunicat dacă am trecut probele sau nu. Din 7 persoane prezente am fost doar 3 care am luat interviul.

Au urmat mai multe prezentări, începând de la siguranța la locul de munca pâna la tot felul de procese de fabricare şi altele. La sfârsitul fiecarei prezentări ni se mai dădea un test cu 15 întrebări. Asta pentru e ne verifica dacă am fost atenti şi dacă am înteles ceva.

Două săptămani mai tarziu începeam prima mea zi de muncă la Jaguar Land Rover. Nu aveam voie sa intrăm în halã fără vestă reflectorizantă şi încălțări de siguranță, cu vârful întărit, de metal. Asta pentru a ne fi protejate picioarele în caz de scăpare a unui obiect greu peste ele.

În prima lună am lucrat la stația de asamblare a torpedourilor. Apoi am fost mutat la diferite alte stații, asta pentru a invața cât mai multe din procesul de fabricare al tot ceea ce înseamnă interior de Jaguar sau Land Rover. Munca nu era deloc grea, la asamblarea torpedourilor trebuia să producem 28 de bucati pe ora. Ceea ce nu era deloc greu, reuşeam să ne facem norma pe schimbul de 8 ore, chiar sa terminam de multe ori cu 30-40 de minute înainte de terminarea schimbului.

Alte câteva săptămâni am lucrat la asamblarea plafoanelor. Aici a fost mult mai interesant şi distractiv deoarece eram vreo 25 de oameni, fiecare având sarcina lui. Se lucra individual sau in echipa de cate 2-3 oameni. Asta in funcție de stația de lucru la care eram repartizați la începutul schimbului.

Aici am avut ocazia să văd şi sa învăț tot procesul de asamblare a unui plafon. Primul pas era să facem decupajele pentru locurile unde veneau puse luminile. Apoi urmau ceilalți paşi, cablarea, mânerele, luminile, oglinzile etc. La ultimul pas trebuia să verificam daca totul e asmablat corect şi dacă luminile funcționeză.

Plafoanele erau de diferite culori: negru, crem vreo două nunațe de gri. Materialele folosite fiind: textil, piele şi piele întoarsă. Aici norma era de 32 de bucăti pe ora.

Mediul de lucru a fost unul foarte plăcut, colegii foarte drăguți şi de treabă. Cea mai mare parte a celor de aici erau polonezi. Am întâlnit doar 6 români in toată perioada cât am lucrat la Jaguar. Dintre toți şefii de schimb pe care i-am avut, doar unul era mai al naibii, ceilalți fiind toți oameni foarte okay.

Două nopți am lucrat si la controlul calității.  Aveam de controlat 15 componente diferite care ieseau de la vopsit. Aici trebuia să ne miscam foarte rapid deorece ieşeau foarte multe componente din vopsitorie. Fiecare bucata trebuia controlata vizual, dacă se observau defecte de vopsire piesa era considerată rebut. Toate piesele defecte erau reciclate, plecau la tocare, fiind transformate in granule si refolosite. Tot ce insemna carton sau plastic era reciclat şi refolosit în măsura în care se putea face asta.

La un anumit interval de timp apăreau inginerii ca să faca masurătoti şi sa verifice dacă piesele corespund normelor.

Aveam două sau trei pauze. Asta era in functie de schimb. Schimbul de dimineață două pauze, cel de după amiază şi cel de noapte câte 3 pauze. În sala de mese aveam aparate de cafea/ceai, sucuri, respectiv dulciuri.

În perioada cât am lucrat eu acolo plata era de 7,83£/ ora pantru tura de dimineață, 8,25£/oră pentru celelalte ture. Orele in plus erau plătite ori 1,5, aceaşi plată daca prindeai şi sâmbete, dublu pentru duminică.

Per total a fost o experiență foarte plăcută din care am învățat destule de multe şi m-a făcut să-mi placă să lucrez în domeniul auto.

Într-un viitor articol am să povestesc si despre experiența de la Honda.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Show Buttons
Hide Buttons